Cea mai ofensivă echipă, Oțelul, contra celei mai disciplinate apărări, Pandurii, sau tăvălugul lui Grigoraș versus autobaza lui Cîrțu.
Așa părea, în teorie, duelul de la Galați. Prima repriză a contrazis însă calculele hârtiei. Oțelul s-a căznit să se apropie de poarta lui Stanca, iar Pandurii n-a stat deloc în apărare. S-a jucat deschis, dar fără mari ocazii, echipele părând de valori apropiate. Ambele au plătit tribut unor erori de concentrare și la pauză s-a intrat cu egal, chiar dacă Ilie Iordache a avut șansa golului de două ori, iar Stanca a tremurat și el în câteva rânduri.
La reluare, situația s-a schimbat simțitor. Gălățenii s-au prăvălit peste adversar, care s-a retras pas cu pas, apărând cu dârzenie punctul care se întrevedea la orizont. Ilie Iordache a „amuțit”, Piți junior s-a pierdut printre fundașii Oțelului, iar gazdele au atacat în valuri, încercând să pătrundă printre țepii ariciului creat în fața lui Stanca. Paraschiv nu și-a regăsit însă vocația de golgheter, iar vârfurile Tănasă și Pena n-au reușit nimic concret. Atacurile s-au întețit pe final, când dominarea a fost totală, careul gorjenilor părând un câmp de luptă, imagine accentuată și de semi-obscuritatea de pe stadion, influențată de cerul extrem de noros. Finalmente, imprecizia și lipsa de inspirație ale „oțelarilor“ s-au pliat de minune pe dorința și dăruirea „pandurilor“, care până la urmă și-au văzut interesul și au plecat cu un punct de la Galați, asigurându-și o iarnă fericită la care nici nu ar fi visat acum două luni.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER